Descriere generala

Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Pângăraţi se află situată pe Valea Bistriţei, între Munţii Stânişoarei în nord şi Munţii Goşman la sud, ocupând o suprafaţă de 153 ha (comuna Pângăraţi, judeţul Neamţ) şi cuprinde luciul de apă al lacului de acumulare Pângăraţi, considerat la nivelul maxim de retenţie, situat între localităţile Poiana – Oanţu (amonte) şi Pângăraţi – centru (aval).

Limita nordică porneşte de la gura canalului de fugă al Uzinei Hidro-Electrice (UHE) “STEJARUL” spre est reprezentată prin malul neamenajat până la digul de contur; în continuare, se continuă cu digul de contur, lung de 900 m, care se leagă la barajul frontal ce închide lacul la est.

Limita estică este reprezentată pe o lungime de 48,5 m de corpul barajului frontal.

Limita sudică porneşte de la barajul frontal, pe direcţia vest, şi este formată, în jumătatea estică, de mal neamenajat provenit din versantul nordic al dealului Vârful cel Mare; în continuare, jumătatea vestică a limitei este formată din taluzul (fruntea de terasă) situat în dreptul localităţii Oanţu.

Limita vestică este reprezentată de podul peste râul Bistriţa, care asigură legătura între satul Oanţu şi DN15; în continuare, limita urmăreşte malul neamenajat, până în dreptul secţiunii de vărsare în lac a canalului de fugă de la UHE “STEJARUL”.

Lacul Pângăraţi face parte din categoria ariilor de protecţie specială avifaunistică ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, refacerea până la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor de păsări migratoare pentru care siturile au fost desemnate.

Managementul ariilor urmăreşte menţinerea interacţiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversităţii habitatelor şi peisajului, promovând păstrarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor, încurajarea şi consolidarea activităţilor, practicilor şi culturii tradiţionale ale populaţiei locale.

Comments are closed.